În ospeţie la Centrul de Informare şi Documentare NATO din Chişinău am descoperit secretul securităţii naţionale şi internaţionale. Directorul acestui centru, Nicolae Vascauţan, ne-a vorbit despre „armele" aduse de NATO în Moldova, despre dezamorsarea bombelor implantate adânc în conştiinţa cetăţeanului sovietic, câteva adrese de neglijat pentru „pesticidofobi" şi „faza" pe care să o lase moştenire nepoţii care pleacă - buneilor care rămân. Acasă.

"Bloggerul anului 2009" cu soacramica.wordpress.com, acum rebranduit în blogdevineri, Lilia Calancea se afla departe de casă de mai bine de 10 ani, dar postările pe care le face pe blogul ei între „viaţă, lucru, muşcate şi o fată", de acolo de la Bruxelles, sunt sinonime cu tot ce înseamnă, casă, familie, masă, valori, toleranţă şi simpleţe şi o ţin de departe atât de aproape de o Moldovă virtuală, care e frumoasă. I-am răpit şi noi Liliei o lecţie de viaţă.

Creatorul unui brand, Iurie Borş e exemplul perseverenţei şi succesului, deşi spune că până la perfecţiune mai are mult şi nu prea se simte „cu carieră". Cu multe planuri optimiste, crede că familia şi business-ul se împacă de minune doar dacă le faci bine pe fiecare în parte. Şi-a început cariera din necesitate şi nu se consideră un bun om de afaceri pentru că are vise care nu aduc „profit", păcat doar de anii din viaţă care se duc prea repede.

- În "Inteligenţa materiei", prima dvs. carte, aţi demonstrat cu argumente ştiinţifice că, dincolo de toate lucrurile vizibile, concrete, există un câmp de energie şi lumină, coordonat de o minte inteligentă. Cu alte cuvinte, că nu suntem singuri în univers, că Dumnezeu chiar există. V-a afectat certitudinea aceasta modul în care vă trăiţi viaţa de zi cu zi?

Nasc şi la Tiraspol oameni. Şi încă ce oameni. Are 26 de ani, arta este domeniul ce-l defineşte şi crede cu ardoare că dacă faci ceea ce-ţi place, vei reuşi să te simţi împlinit. Absolvent al Facultăţii de Arte şi Design, secţia Grafică din Timişoara, Stanislav Cebanenco râvneşte la o carieră în arta contemporană. Nu crede în job-uri oficiale şi niciodată nu s-ar încadra într-o viaţă «programată». Îi plac merele, …şi rodiile. Nu are o culoare preferată, deşi se cam rupe între negru, alb, gri, albastru celestial, roşu englez sau verde…..Decideţi voi. Citiţi un interviu despre plăcerea de a te regăsi într-un domeniu în care nu există limite.

Despre cum e să faci jurnalism de calitate și cum să te decizi ce meserie să îmbrățișezi, citești în interviulul cu Alexandra Mărgărit-Enescu, lector dr.Departamentul de Jurnalism de la Universitatea Hyperion din Bucureşti.

Admitere 2018 USMF pe Etape